Fără speranţă-n agonie,
privesc murind
în neagra noapte decepţia.
Delirul groazei mă topeşte,
minute trec îngrozitor,
orgia clipelor de veghe
îmi umple sufletul de dor.

Coşmarul zilelor de ieri
acum este realitate,
realitatea dură, crudă,
şi în sfârşit – eterna noapte.
Ce simt acum ţie-ţi voi spune:
iubire, ură, deznădejde...
o inimă care se stinge
şi lacrima-ţi ce străluceşte.