Ai fost călăul meu,
atunci, în plină vară,
când îmbătat de pofte,
m-ai osândit tu, fiară.

Credeai că libertatea
răpindu-mi-o, pe veci
vei reuşi de tine
cu lanţuri să mă legi.


 


Te-ai înşelat amarnic
călăule hain,
viaţa-mi lângă tine
e ca un cer senin.

Iubesc omul feroce,
înfometat ca fiara,
iubirea e mai dulce
că tu îmi duci povara.

Te mistuie amorul?
în el, sfârşitul tău,
m-ai osândit la viaţă,
te voi iubi mereu.

Cu cât fiara se zbate
în ghearele durerii
cu atât creşte pofta
sălbatic-a plăcerii.

În tine nu văd fiara,
văd prada hăituită
ce-n braţele plăcerii
s-aruncă-nebunită.

Osânda ţi-e păcatul,
povara îţi sunt eu;
mă vei iubi o viaţă,
te voi iubi şi eu!