A licărit o lumină,
s-a aprins o stea,
a bătut o inimă
ş-a înviat în suflet
dragostea mea.

Un nor a umbrit luminiţa,
o strângere de inimă
a schimbat sensul vieţii.
Cum ai putut ca să dispari?

Pe frunze s-a oprit vântul
şi-a alungat melodia dulce
a dragostei;
Boabe de cristal
au îngheţat pe gene
imortalizând suferinţa.

A apărut o luminiţă,
apoi… o rază de soare.
Căldura a învăluit inima
şi gheaţa de cristal
s-a transformat în rouă.

Genele umede se pleacă
sub greutatea privirilor tale.
Un surâs răsfoieşte amintirile,
roua are sclipiri de diamant.

Soarele privirilor tale
soarbe lacrimile
şi genele uşurate de povara lor,
descoperă zâmbetul privirilor.