Cnd te-am văzut, erai kaki din cap pnă-n picioare,
păr castaniu, irişi căprui, plăcută asortare...

La prima noastră ntlnire erai nespus de fericit,
un piersic roz păreai n zare, de flori troienit.

Şi-ţi venea nespus de bine n rozul de amant nebun,
aveai un zmbet n privire, parcă l văd ş-acum.

ntr-o rece zi de iarnă, chiar n ziua de Crăciun,
mi-ai cerut să-ţi fiu soţie şi te-am acceptat stăpan.

Stăpan al visurilor mele, sub bradul verde-mpodobit,
mi-ai oferit a ta iubire şi dragostea ce ne-a unit.

Dar, ntr-o bună zi de vară, n lanul galben - ce splendoare!,
gelos fiind pe-a mea privire, m-ai zis că sunt floare de soare.

Eu ţi-am răspus: dacă sunt floare ar trebui să fii tu soare...
şi-atunci n-aş fi a orişicui ci aş fi floarea-soarelui.

Viaţa noastră - o vltoare, şi-a urmat cursul spre zenit
şi mi-a rămas frumoasa floare, ce tu mi-ai dăruit.

Mai cred şi azi că-i o minune, n ea pe tine te revăd
şi regretăm că ai plecat din lumea asta trecătoare - Şah-Mat!