Cuprins de pasiune,
m-atragi uşor spre tine
privirea-ţi străluceşte,
Eu mă topesc de dor.

Ne celebrăm iubirea
cu dragoste profundă,
trăind a vieţii clipă,
pe Altarul lui Amor.

Când te privesc, Ioane,
mă văd ca-ntr-o oglindă,
cu sângele în clocot
şi dragoste-n priviri.

Aceeaşi patimă
ne dogoreşte-n inimi,
trăim momentul,
clipa şi apoi, murim...

Renaştem din cenuşă,
nu ştim a câta oară,
şi retrăim mirajul
la fel ca la-nceput.


 


Fericiţi suntem, în fine,
că vrut a noastră soartă
să ne dea cadou iubirea
şi să nu ne mai despartă.