Mă cuprindeai timid în braţe,
mă sărutai, mă dezmierdai
şi îmi şopteai cuvinte tandre,
cuprins de vrajă îmi zâmbeai.

Eu m-am lipit uşor de tine,
cu un sărut te-am răsfăţat,
eram doar noi la ţărmul mării
şi briza adia spre larg.

Se-ntunecase orizontu-n zare
şi într-o clipă am văzut,
cum Luna-n nori a dispărut
luând cu sine marea.

Sinistru totul îmi părea…
dune, nisipuri mişcătoare
şi pescăruşii-n zbor gemeau
nemaigăsindu-şi de mâncare.


 


Deodată însă m-am trezit
în dormitorul însorit
de la Hotelul “Comandor”
având în faţă marea...

Verde ca jadu-i Marea Neagră,
valurile-s creste de spumă albă,
cu alge şi cochilii împodobiţi
acasa ne-ntoarcem bronzaţi, fericiţi.