Aştept să vină clipa,
din nou să ne iubim.
Mi-e tare dor de tine,
eşti cerul meu senin!

Va fi o sărbătoare,
din ochi ne vom sorbi,
dorinţa pătimaşă-n
cascade-om retrăi.

Sunt oaza-ţi însorită,
sunt ultimul popas,
din crâmpeiul vieţii
ce ne-a mai rămas.

Vocea-ţi fremătândă –
o şoaptă de iubire,
ce-mi mângâie auzul,
talaz de fericire.

Sărutul din preludiu,
tandru, şi pătimaş…
îmi pârjoleşte trupul
fără să-mi dea răgaz.


 


Mă simt ca şi o coardă
vibrândă sub arcuş,
şi intru-n rezonanţă
când Luna a apus.

O linişte profundă
s-aşterne-n patul moale.
Tu mă ţii strâns în braţe
şi Soarele răsare.

Când buzele-ţi şoptesc
“doar pe tine te doresc!” ,
mă simt ca o prinţesă
iubită, adorată...

Aş vrea să fim iar
tineri, să retrăim viaţa
şi să ne trezească
cocoşul dimineaţa.