Întâi mi-a apărut în vis
- sătucul interzis...
Apoi, a fost un început,
când în Iran l-am revăzut;
şi-n Tehran, la „Azadi”,
am ascultat –„ Mahtumkuli”.
Se transformase, peste noapte
visul în realitate.

N-a fost decât un început
am revenit şi-am cunoscut
o artă veche minunată
în aur şi argint lucrată,
cu multe pietre preţioase,
comori – covoare din mătase.

O artă veche de când lumea,
transmisă-n timp din tată-n fiu,
înfrumuseţează stilul
şi face banii în pustiu.

O frescă fină – „Persepolis”,
din al istoriei abis -
pe-un samovar placat în aur
e pentru mine un tezaur;
servesc ceaiul matinal,
pe un covor oriental.

Savurez vre-o trei smochine,
gându-mi fuge iar la tine...
beau şi o cafea turcească
mintea să îmi limpezească,
şi citesc pe îndelete
la www.Poezii.biz
versurile ce le-aţi scris.


 


Motanu-mi toarce-alăturea...
cât fumez o narghilea,
tutun cu arome fine,
pregătit doar pentru mine...

Ce galbenă era hârtia
când am citit eu poezia
şi n-am ştiut a cui era...
Acum ştiu, era a ta.

... poezia pe papirus
în farsi caligrafiată,
scrisă de Mahtumkuli,
pentru iubita lui Mengli,
sub pseudonim Fraghi,
chiar şi-n română tradusă
era-n vitrine expusă...

Şi nici nu a trecut un an
ajuns-am în Turkmenistan;
la Aşhabat de bună seamă
unde doru-acum mă cheamă.
Ş-aici poetu-i disputat
că graniţe n-au existat...

Nomad a fost poetul care
n-avea în traistă nici mâncare;
cu ce să-şi cumpere iubita
spre care-l atrăgea ispita?
A fost un doct, la vremea lui
moştenitor al tatălui
ce-n stihuri i-a transmis povaţă
s-asculte raţiunea-n viaţă.

În multe limbi a fost tradus
Poetu-avea multe de spus...
De-aceea chiar şi la turkmeni
a fost tradus de Porojeni –
cu multa trudă şi migală
într-o română literară.
L-au prezentat în zi de gală
la monument - de bună seamă.
Şi oare cine poate şti,
a fost prezent Mahtumkuli?