Name:  08-06-11_2308.jpg
Views: 329
Size:  429.9 KB Cu turnuri crenelate,
ferstre argintate,
castelul înălţat pe coline,
mă duce cu gândul la tine...

Citeam poveşti şi poezii,
şi ne jucam cu alţi copii,
visam la feţi-frumoşi şi zmei
trăiam emoţii pentru ei.

Însă, când anii au trecut,
visam să-mi furi un mic sărut...

Culegeam flori din pădure,
zmeură, frăguţe, mure,
te ascundeai de mine-n crâng,
şi mă făceai uşor să plâng.

Strigam la tine să revii,
cărările păreau pustii,
mă-nfiorau zgomote mici
era să calc peste furnici.

În ciripit de păsărele
veneai cu două bucheţele
şi îmi cereai pentu o floare
să-ţi dau în schimb o sărutare.

O, câte sărutări ţi-am dat
şi-n braţe tu mai legănat,
eram atât de fericiţi
cu inocenţă-nlănţuiţi.


 


Acum, când anii au trecut,
şi ştim ce-nseamnă un sărut,
ne amintim cu duioşie
iubirea din copilărie.

Suntem maturi, dar uneori,
când Soarele răsare-n zori,
vedem în apele celeste
castelul alb dintr-o poveste.