Am ieşit la promenadă
este ora nouă
Sub umbrela mea albastră
nu-mi pasă că plouă.

I-am văzut de la distanţă
mersul legănat
E nalt şi poartă barbă,
părul grizonat.

Mi se pare amuzant,
şi privesc n zare
Este puţin ameţit,
sau mie mi pare?

Zmbetu-mi trădează gndul
prin conturul buzelor.
Dar deodată el ntreabă
cu un glas domol:
Vrei sa-mi dai umbrela ta?
Nu, am nevoie de ea
Te-ai cupla cu mine? Da?
Ha, ha, ha.Ha, ha, ha

Dintr-o dată-s fericită
chiar dacă sunt vorbe-n vnt
Se pare că nu fac umbră
inutil pe-acest pămnt!

Mă trezeşte din visare
un semn mare de ntrebare:
Ce-ai să faci cu viaţa ta?
Doamne, ce-ntrebare grea...