Ochii tăi n neagra noapte
mă priveau iscoditor,
un zmbet n colţul gurii
te făcea fermecător.

Cunoşteam acea privire
şi mi inspira iubire
cnd n braţe m-ai luat
şi prelung m-ai sărutat.

Era cald şi era vară
şi ieşeam n parc spre seară,
ne plimbam nlănţuiţi,
uneori chiar fericiţi.

Depănam din amintiri
petrecutele iubiri,
şi din nou n toamna vieţii,
trăiam anii tinereţii.

Pepeni roşii, dulci şi reci,
ncercau să domolească
setea ce ne chinuia,
flacăra care ardea.

Pe cearşafuri răcoroase
ne iubeam n noapte,
arznd vechile amintiri
şi uitnd de toate.

Dar n-a fost să fie aşa,
totul s-a sfrşit
şi o lungă vreme,
nici n-am mai iubit.

Au trecut zile şi nopţi,
luni şi ani n care
mă-ntrebam uneori:
o fi uitat oare?

Soarta ne-a zmbit din nou,
tot n plină vară,

cu-n surs m-ai cucerit
ca n prima seară.


 


n cenuşa vieţii
mai mocneşte jarul
şi speranţa-n dragoste
alungă amarul.

Iată cum n iarna vieţii
ne iubim sub Soare
mi-aş dori şi noaptea
cnd Luna răsare.

Din păcate,
nopţile nu sunt ale mele,
deşi-n fiecare seară
eu privesc spre stele.