Opriţi războiu-n lumea mare,
Să fie iar pace sub Soare!
Chemaţi-vă trupele acasă,
Nu faceţi iar ură de rasă!

Mor zilnic zeci de combatanţi
Şi voi nu vă gāndiţi
Că-i aşteaptă-n prag soţii,
Fraţi, surori, părinţi, copii.

De criză păreţi speriaţi,
Voi v-aţi pierdut īn luptă fraţi?
Aţi crescut fără părinţi,
Rugāndu-vă să nu muriţi?

V-a rănit pe voi vreo mină?
Voi vă plimbaţi īn limuzină,
V-aţi īmbuibat pe seama lor,
Nici nu vă pasă de popor.


 


E plină lumea de infirmi,
Dar pe voi nu vă doare,
Pămāntu-i de sānge-mbibat,
Orfanii mor de foame!

Părinţii plāng īndureraţi
Cānd pier a lor odoare,
Chiar şi eroi de-i declaraţi,
Mai are vreo valoare?

Mor oameni simpli şi copii,
Răniţii putrezesc de vii.
Treziţi-vă, cāt nu-i tārziu,
Să nu pierdeţi şi voi un fiu!

Mai bine purtaţi tratative
Să fie pace şi iubire...
Nu investiţi banii īn arme,
Salvaţi bătrāni ce mor de foame!

De ce tot clasa muncitoare
Să dea tributul cel mai mare?
Treziţi-vă, nu fiţi mişei,
Īn junglă nu trăiesc doar lei!!