Două lebede frumoase,
elegante, graţioase,
una albă, alta neagră
patinau pe gheaţa albă.

Isteţe şi jucăuşe
cochete - chip de păpuşe,
delicate şi gingaşe
la glume erau părtaşe.

S-au plăcut instantaneu
când la şcoală s-au văzut,
ochii cu priviri poznaşe
multe victime au făcut.

Deşi puţin diferite,
erau suflete pereche,
şezând în aceeaşi bancă
se distrau discrete.

Se-nvârteau în piruete,
râdeau de cădeau pe spate,
şi îşi povesteau succesul
repurtat pe înserate.

Fiecare, viitorul
şi-a clădit în felul său,
şi-au rămas bune amice,
ceea ce nu vezi mereu.

În zile de sărbătoare
şi-n concedii, când se poate,
îşi petrec vremea-mpreună
îndrugând „verzi şi uscate”.

Ce frumoasă este viaţa,
când iubirea te răsfaţă
şi-ţi roiesc în jur prieteni,
în feeric dans pe gheaţă.

Un spectacol de magie
dansul lebedelor pare,
soţii le privesc cu patos
plini de încântare.

Mândri-s de norocul lor,
frumoase copile,
au ştiut pe cin-s-aleagă,
fie-le de bine!