Siamez Billy era, cu blană de catifea,
urechi, coadă şi lăbuţe ca o boabă de cafea.
Ochii, ce să mai vorbim, albaştrii ca apa mării,
uneori şi mai senini īn lumina blāndă-a serii.

Nasul negru de tăciune şi mustăţi feline,
ce adulmecă īn aer, prada care vine.
Un atlet, bine făcut pentru vānătoare,
dintr-un salt era īn pom, prada să-şi doboare.

Este tandru, drăgăstos, ştie să s-alinte,
toarce chiar un cāntecel, ce-i trece prin minte.
Şi cānd a crescut pisoiul devenind motan
şi Sultanul cu haremul părea băietan.

Că se-ncinse nuntă mare īn grădina cu umbrar
şi pisicile vecine intonau imnul barbar.
Mi-ar plăcea să-i vad urmaşii - micuţi pisoiaşi,
legănāndu-se pe labe, mici şi drăgălaşi.