Alunecă n pas uşor
şi toată-i ncordată,
priveşte prada lung şi fix
şi sare ce ciudată!

Un strigăt lung, sfşietor,
răzbate dintr-o dată,
este regretul viselor
din noaptea nstelată.

Ş-atunci cnd prada-i devorată,
Ea pleacă iar, călcnd uşor,
şireată, iute şi vicleană,
cu ochi avizi, sclipind de amor.

Urmează aceeaşi nemişcare,
o aşteptare de moment,
fixndu-şi prada, iarăşi sare,
şi-o devorează apoi, lent.