Te privesc cum te trezeşti,
din colţul ochilor zāmbeşti.
Sub genele grele de somn
mijesc doi irişi ce mai dorm.

Apoi te mişti cu o lentoare
ce-ţi pune corpul īn valoare.
Şi ochii tăi, plini de candoare,
visează īn continuare...

Profilul tău angelic, luminos,
schiţează un surās frumos.
Pe umeri şerpuiesc şuviţe
prinse-n bălaie cosiţe.

Un glas plăcut melodios,
mi-aduce alinare...
O, muza mea, tu mă inspiri,
eşti forţa creatoare!


 


Mă simt deodată mai bogată
că am pe lume un odor,
Născut din dragoste profundă,
īnsemnul meu īn viitor.