S-a născut Ea - o leoaică – chiar la polul frigului
Mariana o numiră ca revista timpului.
A venit pe lume mică, cât o lingură din lemn,
Nu ştiau de-o să trăiască, aşteptau cu toţi un semn.

Apăru Costea zis Hogea – bunic hâtru, sănătos,
Şi a luat-o să o crească ca pe un miel Merinos.
Zi şi noapte împreună cei doi oile păzeau,
Laptele în unt, smântană, caş şi branză transformau.

Pe zi ce trecea leoaica se-ntrema, se rotunjea
Ajunsese să-i întreacă pe cei de-o vârstă cu ea.
Îi cânta seara din fluier, ea râdea sau se-ntrista
pentru „Ciobanaşul care îşi pierduse turma sa”.

Uneori la potcovar se adunau bătrânii,
Timp în care povesteau cum trăiau românii.
Caii ei şi-i potcoveau, ea privea uimită
La cleştele ce-ndoia potcoava-nroşită .

Şi-ntr-o bună zi din curte pe sub poartă a ieşit
S-a dus să vadă copiii ce-n vecini i-a auzit.
De atunci la grădiniţă, zi de zi s-a tot jucat
Cu băieţi şi cu fetiţe – ce timp minunat...

Şi leoaica-n Dobrogea a crescut sub Soare
Alergând pe plajă şi plonjând în mare.
Într-o zi de Soare plină s-a născut un băieţel:
Este un leuţ pe cinste şi-l cheamă Mircel.







Zoo-parc e casa noastră în ea cresc doi lei
O mămică şi un tată au grijă de ei.
Părinţii îi ocrotesc, îi cresc şi îi îngrijesc
Ca şi ei în viitor să aibă copiii lor.

Se pare c-au reuşit, aşa este-n viaţă,
Soarele răsare-n zori, dar dispare-n ceaţă.
Leii sunt acum maturi însă uneori,
Se mai hârjonesc sub Soare că e semnul lor.