Şi-a cusut zestrea pe pânza de păianjen, ca-n poveste,
Îngânând cântece tandre şi punând flori la ferestre.
Dar i-a fost furată zestrea, tot ce poţi s-agoniseşti,
Tata îns-a consolat-o, c-o iubea cum nu gândeşti.

Şi-au făcut rostul împreună, au făcut o casă,
Ca să aibă copilaşii ce-i mai bun la masă.
Au sădit pomi fructiferi, vie, flori frumoase,
Au avut căţei în curte şi pisica-n casă.

Ochi vioi de căprioară, părul negru mătăsos,
Faţa-i este luminată de un zâmbet radios.
Sprintenă şi mlădioasă e măicuţa mea
Pe toţi trei mult ne iubeşte şi ne îngrijeşte.

Astăzi Fany a pregătit feluri de bucate
Asortate cu bun gust şi cu vin udate.
Multe fructe, îngheţată, chiar şi o cafea
Pentru tata, că ii place să o bea cu ea.

După masă fiecare îşi vede de treaba lui.
Mama deretică-n casă, dar cu gândul e hai-hui.
Oare la ce se gândeşte mama mea frumoasă?
Poate la soţul iubit care nu-i acasă...

Pe nepoate le-au iubit, că noi, fiecare,
Câte-o floare am sădit în gradina mare.
Când gătesc pentru ai mei, mă gândesc că toate
Astăzi sunt doar amintiri, vii şi minunate.