Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit,
cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit.
Am vibrat ca o vioară sub arcuşul tău
şi ai reaprins vulcanul sufletului meu.

Am ştiut în acea clipă că pentru vecie,
poezia vieţii mele ţi-o datorez ţie.
Eşti tăcut când ne iubim, nu scoţi nicio vorbă,
mă săruţi şi inima-ţi bate ca o tobă.

Clocotesc în mine valuri de iubire pline,
transformându-se în lavă, ele vin spre tine.
Un călăreţ fantomatic pari în acea clipă,
care-mi ţine trupu-n braţe şi duios m-alintă.

Deşi eşti un trubadur şi eu o Leoaică,
mi-ar plăcea ca în savană să plecăm în taină.
Să găsim o oază să ne ocrotească,
şi-a vieţii rouă-n zori să ne răcorească.