LANUL DE GRÂU

Sub albul imaculat
grâul germinează
şi-n curând va răsări
o splendidă oază.

Iată, lanul a-nverzit,
dănţuiesc păunii,
„o s-avem recoltă bună!”
aşa spun bătrânii.

Seara vântul lin adie
făcând valuri în câmpie,
spicele pline de floare
se mlădie cu lentoare.

Când se ivesc zorile,
mici lacrimi de rouă
ajută spicul să crească,
chiar dacă nu plouă.

Paiul suplu s-a-nălţat,
boabe cresc în noapte
şi foarte curând
vor fi spice coapte.

Soarele a poleit
holdele-n carate,
aur galben strălucind,
din zori până-n noapte.

Şi natura generoasă
flori gingase a plantat
făcând din covorul galben
un tablou pictat.

Roşii maci, cicoare albastră,
rapiţă şi sunătoare,
neghină, condurii doamnei,
prinos de culoare.

Calul l-am înşeuuat
şi-am pornit în goană
aripi parcă ne purtau
spre a zării geană.

Ţăranii culeg recolta,
o pun în hambare,
va fi hrana naţiunii,
mâine-i sărbatoare!