CLIPE DE VIAŢĂ

Divină-i cărarea
ce duce în pădure,
Şi este străjuită
de rugii vezi de mure.

Un pâlc de violete
Şi două, trei brânduşe.
Cu albe floricele
Gătiţi-s corcoduşii.

Cuprinşi de încântare
Urcăm vioi cărarea,
Un verde crud mijeşte,
Senină este zarea.

Mă strângi uşor de mijloc,
Şi eu mă prind în joc,
Sărutul tău mă arde,
Tot trupul îmi ia foc.

Mă-nvăluie dorinţa
Pe care o trăieşti,
O patimă nebună
Când spui că mă iubeşti.

Şi inima îmi bate
În piept atât de tare,
Încât am sentimentul
Că sunt nemuritoare.

Se poate să ai parte
De dragoste în viaţă.
Dar frenezia clipei
O dată te răsfaţă!

O ciută speriată
Răsare în cărare,
Se duce să s-adape,
Că cerbu-i la izvoare.


 


Acela e momentul
În care procreează,
Iubirea-i confirmată
Când iedu-şi alăptează.