Cu parfum de ghiocei,
violete, stânjenei,
zambile, mărgăritare,
bujori roşii la culoare,
tufe mari de liliac,
Primavara a-ncercat
să-mi schimbe a vieţii
cărare pe sub pomii
albi de floare.

Verde crud mi-a dăruit,
galben cornul a-nflorit,
roşu este merişorul,
albul ne alină dorul;
splendide roze îmbie,
spre visări si poezie.

Dar am rătăcit cărarea
că se înnorase zarea;
degeaba te-am căutat,
nicăieri nu te-am aflat
şi aşa, într-un târziu,
am văzut o stea
cu speranţa fluturândă
agăţată-n ea.

I-am promis
să-ncerc din nou
chiar în zori, pe rouă,
când Soarele va răsări,
dar iată că plouă.
Fulgerul străbate zarea
uite, am văzut cărarea
care duce înspre tine...

Dar un tunet pus
pe harţă îmi zice:
fă cale întoarsă,
mai ai multe de trăit
şi te aşteaptă sub
castani, un vis
pierdut de mulţi ani;
avea părul castaniu,
dar acum e argintiu.

Şi de-odată mă trezesc
chiar şi florile zâmbesc,
când văd cum o gărgărită
se prinde-n a mea cosiţă.
Oare cine te-a trimis,
iubitul meu drag din vis?
Gărgărita zboară iară,
am în suflet primavară.