Cu parfum de ghiocei,
violete, stnjenei,
zambile, mărgăritare,
bujori roşii la culoare,
tufe mari de liliac,
Primavara a-ncercat
să-mi schimbe a vieţii
cărare pe sub pomii
albi de floare.

Verde crud mi-a dăruit,
galben cornul a-nflorit,
roşu este merişorul,
albul ne alină dorul;
splendide roze mbie,
spre visări si poezie.

Dar am rătăcit cărarea
că se nnorase zarea;
degeaba te-am căutat,
nicăieri nu te-am aflat
şi aşa, ntr-un trziu,
am văzut o stea
cu speranţa fluturndă
agăţată-n ea.

I-am promis
să-ncerc din nou
chiar n zori, pe rouă,
cnd Soarele va răsări,
dar iată că plouă.
Fulgerul străbate zarea
uite, am văzut cărarea
care duce nspre tine...

Dar un tunet pus
pe harţă mi zice:
fă cale ntoarsă,
mai ai multe de trăit
şi te aşteaptă sub
castani, un vis
pierdut de mulţi ani;
avea părul castaniu,
dar acum e argintiu.

Şi de-odată mă trezesc
chiar şi florile zmbesc,
cnd văd cum o gărgărită
se prinde-n a mea cosiţă.
Oare cine te-a trimis,
iubitul meu drag din vis?
Gărgărita zboară iară,
am n suflet primavară.